Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale

Această procedură este utilă pentru un diagnostic corect al hipertensiunii arteriale în condiţii speciale dar şi pentru o mai bună urmărire a pacienţilor diagnosticaţi deja cu hipertensiune arterială, pentru aprecierea eficacităţii tratamentului administrat. Cel mai frecvent medicul va indica o astfel de investigaţie în următoarele condiţii: – pentru diagnosticul iniţial şi stabilirea severităţii hipertensiunii arteriale mai ales în cazurile neclare: valori crescute ale TA în mod izolat, nedocumentate, simptomatologie care ar putea sugera existenţa unor valori crescute ale TA fără documentarea acestora, diferenţe mari între valorile TA măsurate în ambulator şi cele măsurate la cabinet: suspiciunea unei hipertensiuni arteriale „de halat alb” – cu valori TA crescute la cabinet sau a unei hipertensiuni arteriale „mascate” – cu valori TA normale la cabinet şi crescute în ambulator – la pacienţii hipertensivi aflaţi sub tratament la care se ridică suspiciunea unor episoade de scădere marcată a TA (hipotensiune arterială) în anumite condiţii: la ridicarea din şezut, după mese, la un anumit interval după administrarea medicaţiei, etc – la pacienţii la care se suspectează un diagnostic de hipertensiune arterială rezistentă la tratament – pentru evaluarea valorilor tensionale pe parcursul nopţii, mai ales la pacienţii cu apnee în somn, boli renale cronice, diabet zaharat – când TA poate fi crescută în mod inadecvat noaptea, ceea ce are importanţă pentru tratamentul şi stabilirea prognosticului acestor pacienţi – la femeile însărcinate cu valori crescute ale TA la cabinet sau în cazul existenţei unei hipertensiuni arteriale „de sarcină” sau a pre-eclampsiei.